ELLE Agenda
de IOANA ULMEANU
Hainele pe care le face Octavia Chiru abunda in franjuri, pliuri, texturi naturale si mici sculpturi ceramice pe post de accesorii, iar daca toate detaliile astea suna complicat, doar o privire catre imaginile alaturate iti arata cat de armonios le poate asambla in tinute – sau lucrari, cum le spune, cu obiceiul invatacelului care nu a parasit de multa vreme scoala. De altfel, Octavia a absolvit masteratul la UNArte chiar in aceast vara, iar moda, pentru ea, este pur si simplu artă. Poate si de acolo vine tendinta ei de a gandi ansamblurile vestimentare ca lucrari. Imi spune că moda e „un taram al posibilitatilor, fara restrictii in creatie”, o zona in care a ajuns de la o varsta mica, cand facea lucrari abstracte pe peretii casei si când o distra sa isi pregateasca minutios si din timp tinuta pentru gradinita, pentru ziua urmatoare.
„Piesele vestimentare mi-au fost mere aproape si la indemana pentru a experimenta. Am remarcat de mic copil cum hainele inseamna mai mult decât niste obiecte necesare portului in societate. Ele m-au ajutat sa ma exprim liber si mi-au fost sprijin social, dandu-mi incredere de sine.” Tot de atunci a început sa analizeze combinatiile de forme si texturi pe care le vedea în tinutele purtate de altii si spune si azi, amuzata, ca deseori nu si amintea mare lucru din interactiunile cu colegele, dar cu siguranta isi amintea cum fusesera imbracate cu anumite ocazii.
De facut haine s-a apucat mai serios la 7 ani, cand „am avut ocazia sa merg intr-o tabra ce introducea participantii in lumea industrilor creative, mai pe scurt o tabara de talente. Pe atunci, imi erau deja familiare pictura, modelajul in lut, dansurile si cantatul, pe toate le practicasem la gradinita.” Din lunga lista de posibilitati, a ales sa exploreze moda, iar in sase zile de cursuri si pregatiri a trebuit sa realizeze o tinuta dintr-un material unitar pentru intreaga grupa de fasnion.
„Il tin minte perfect, materialul era un bumbac cu elastan, iar printul – unul care nu m-a incantat, cu bleu suflat picatele, si pe ici, pe colo se regăsea steagul SUA.
Provocarea a inceput când am croit materialul, tinuta trebuia finisata printr-un alt mod, diferit de cel de coasere. Am fost indrumati sa facem mici perforatii in material si sa imbinam piesele croite prin fasii, sistem similar cu cel al unui corset.
In final, am realizat un compleu, format din top si fusta, care s-a bucurat de un runway show, iar modelul care a defilat in tinuta am fost chiar eu.”
I-a placut atunci senzatia ca o idee se poate transforma intr-un produs fizic, palpabil, si nu s-a mai uitat inapoi. Si acum moda ramane pentru Octavia o escapada, o gura de aer proaspat si pastreaza fata de ea fascinatia pe care i-o transmit mereu posibilitatile infinite pe care le are in fata atunci cand lucreaza.
A studiat la UNArte timp de cinci ani (licenta si master) si spune ca profesorii care au indrumat-o la scoala au incurajat-o sa se autodepseasca.
Tot acolo a invatat sa-si transforme ideile in produse coerente, in atelierele zilnice, cu tema diferita la fiecare doua saptamani, si tot acest exercitiu a invatat-o sa fie maleabila in gandire, „sa nu-mi ridic ziduri. Orice este posibil, doar sa privesti din perspectiva buna.” Dar spune ca, desi facultatea i-a croit un drum sigur spre explorarea si cultivarea creativitatii, drumul pana la destinatia finala depinde doar de ea.
Ce a mai aflat pe parcurs, insa, e „cat de mult te poate solicita aceasta meserie care gandeste moda. Ca designer vestimentar cu brand propriu este important sa fii in acelasi timp creator, tiparist, croitor, cusator si să stii PR, marketing, customer service si multe altele ce intretin lumea cifrelor, cea not fun.” Dar spune ca a invatat cu timpul sa le imbine si ca o provoaca sa transforme un lucru care nu ii place in ceva ce o bucura.
A invatat si privind ce fac alti designeri (se uita la Issey Miyake pentru materialitati, la Comme des Garçons pentru indrazneala, la Maison Martin Margiela pentru inovatie si la Calvin Klein pentru croi), dar natura ramâne principala ei sursa de inspiratie, „cea pe care o indragesc si de care doresc sa fiu cat mai aproape, sa creez in armonie cu ea, responsabil sustenabil, in timp ce ea mi devine muza.”
La natura duc imediat cu gândul si hainele ei, mai ales prin materialele din care sunt realizate si care arata ca Octavia e preocupata mai ales de zona aceasta, a manipularii materialului textil. Chiar ea spune ca iubeste texturile si ii place sa dea viata produselor lucrand cu ele. „Prin jocul acesta de volume, forme si nuante insir povesti in piesele pe care le creez, iar ele isi nareaza povestea celor ce le incanta privirea”.
Mai spune ca la aerul lucrarilor ei contribuie si atentia la detalii, dar si firea ei emotiva, si ii place atunci cand, vazand
o piesa vestimentara, simte emotile celui care a pus suflet in realizarea ei.
„Pentru mine, are insemnatate orice cusatura si ma bucura cand observ mana de lucru. Asa ma pot apropia si pot intelege ce haina port. Nu doar un obiect pe care il arunc in graba pe mine si apoi il uit în dulap. Ceea ce vreau sa simt este ceea ce doresc sa transmit.
Ultima ei colectie, „Organic Chapter: 002 – Cer si Pamant”, este si proiectul ei de disertatie, la care a lucrat sub indrumarea profesoarei Doina Lucanu. E o continuare a unui volum, asa cum il numeste, in care capitolele scrise deja sau cele care urmeaza spun povestea demersul sau
creativ, profund inspirat de lumea naturala. „Am transpus in piesele vestimentare nuante, forme organice si texturi din cele trei regnuri naturale – animal, vegetal si mineral.
Fiecare tinuta in parte exploreaza un organism, abstractizat, trecut prin filtrul propriu al viziunii mele. Astfel, molia Ermine, rocile metamorfice, Barringtonia asiatica sunt doar cateva dintre personajele celui de-al doilea capitol.”
A lucrat fiecare piesa cu grija fata de mediu, folosind doar materiale 100% naturale, organice si biodegradabile, tesute in Romania, pe care le-a manipulat prin tehnica nervurilor, le-a proiectat in 3D cusand paralel fasii, a tesut pe plasã gumata. Cu resturile a facut apoi cozi impletite, saci pentru genti si accesorii pentru incaltarile reciclate, pe care le-a adunat din magazine second hand si le-a imbracat in material textil tesut si forme organice. lar dintre toate modalitatile creative pe care le-a abordat, atrag atentia mai ales accesorile ceramice, toate realizate manual: nasturi, genti, inele, cercei si pandantive in forme organice.
A fost atrasa de forma aceasta de creativitate si si-a dorit sa integreze materialul rigid in lucrarile textile moi, a invatat sã modeleze in lut si si-a pus amprenta, la propriu, pe piese.
Asta pentru ca e la inceput de drum si simte ca are loc de experiment si explorare si ii place sa invete tehnici noi, cum a facut-o si pentru
primul capitol al volumului ei, Tapiserii, pentru care s-a familiarizat cu lucrul la gherghef si a tesut toate piesele.
Dar cel mai mult, spune, „ma bucur sa controlez eu tot procesul. Implicarea in fiecare detaliu al pieselor pe care le creez imi oferã satisfactie si nu as putea sa prezint publicului o lucrare lipsita de mine si de emotile mele.”